Vitraliul si fereastra. Poeti romani contemporani

Complementar volumului Oglinda si drumul. Prozatori contemporani, aparut la editura Cartea Romaneasca in 2013, Vitraliul si fereastra reuneste texte despre poezia contemporana intr-o incercare de radiografiere a semnalmentelor specifice literaturii noastre postdecembriste (in continuitate cu cele doua mari perioade din trecutul recent: interbelica si comunista) si inregistrand oscilatii intre poezia ca transfigurare, a modernitatii, si poezia ca transcriere, a ultimelor decenii.

Cateva Panoramari – scurte incercari de ordonare a poeziei de azi pe tendinte la vedere ori subterane survoleaza mari teme, dar propun si noi instrumente de lucru: poezia in vazul lumii, de la vedere la vedenie, intoarcerea refulatului, moartea in poezia mileniului trei, feminitatea limbii romane ilustrata prin genosanalize, declinarea poeziei, singularitatea, despre locuire.. In sectiunea Poeti si carti, poetii sunt asezati in ordine alfabetica, in abordari schita de portret sau cu comentarii axate pe o singura carte ori pe mai multe.

Ca si in cazul prozei, autoarea crede ca, oricate asemanari s-ar contabiliza si oricate chenare s-ar inventa, pana la urma se impune din nou constatarea ca avem de-a face cu singuratati.

Titlul, Vitraliul si fereastra, trimite, cum se poate deduce, la oscilatiile intre poezia ca transfigurare, a modernitatii, si poezia ca transcriere, a ultimelor decenii. Cea dintai – deasupra lumii, intr-un efort de captare a esentelor; cea de-a doua – in vazul lumii, exhiband neputinta de a ajunge la esente. Vitraliul are vechime, inaltime, armonie, mister. El depinde de lumina de afara, dar nu renunta la luminile proprii si la interpretarea intermediata a lumii. Prin vitraliu, se incheaga paradoxul lui ca si cum. Interogata, cautata, lumea ramane, ba, mai mult, e chiar conservata ca poveste, mit, taina. Franturi de esente se strecoara printre cioburi si propun simfonii. Fereastra, in schimb, e a poeziei care priveste in fata realul, ii inregistreaza mizeria, uratul, concretetea, fara a mai tenta o salvare sau sperand, copilareste, ca dezvrajirea ii va fi contrazisa. Cu vitraliul ne aflam in plina orchestratie euritmica. Vitraliile sunt inalte, pline de culoare. Zumzetul, fosnetul, cantecul sunt depline, iar poemul se desfata in de sine, cu superbia celui care, stiindu-se trecator, are acces la vesnicii. Muritudinea e doar un chenar valorant, discret si vag amenintator, cat sa condimenteze plinatatea clipei. Mai aproape de noi, geamul sumbru al realului priveste el in interiorul poemului si ii ameninta armonia.

In cele din urma, poemul e singurul loc la indemana omului in care rostirea marilor intrebari face deja cat un raspuns. Poezia e intrebare/ indoiala disimulata, caci da ocol metaforal datelor lumii pentru a prinde in plasa vorbelor „enigma nesplicata”.

Iata cei 150 de poeti „martori” (sunt insirate aici numele poetilor in seama carora s-au conturat panoramarile, dar si ale celor comentati separat, in partea a doua a volumului): Sergiu Adam, Florenta Albu, Ioan Alexandru, Adrian Alui Gheorghe, Al. Andritoiu, Nicolae Avram, Ioan-Pavel Azap, A.E. Baconsky, George Bacovia, Stefan Baghiu, Cezar Baltag, Sorin Basangeac, Horia Badescu, Crista Bilciu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Oana Boc, Andrei Bodiu, Eta Boeriu, Mariana Bojan, Gabriel Bota, Hanna Bota, Emil Botta, Ion Brad, Rodica Braga, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Virgil Bulat, Constanta Buzea, Ion Caraion, Dana Catona, G. Calinescu, Matei Calinescu, Mircea Cartarescu, Petre Cardu, Magda Carneci, Dumitru Cerna, Ruxandra Cesereanu, Doina Cetea, Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, Rita Chirian, Marius Chivu, Aura Christi, Ion Cocora, Dan Coman, Denisa Comanescu, Ion Cristofor, Dan Damaschin, Stefan Damian, Vasile Dancu, Vasile George Dancu, Ioana Diaconescu, Leonid Dimov, Andrei Dobos, Stefan Augustin Doinas, Ana Dragu, Geo Dumitrescu, Carmen Firan, Dinu Flamand, Radu Florescu, Serban Foarta, B. Fundoianu, Liviu Georgeascu, Ion Gheorghe, Vasile Gogea, Aurel Gurghianu, Dan Herciu, Ion Horea, Medeea Iancu, Dinu Ianculescu, Marius Ianus, Vasile Igna, Letitia Ilea, Doina Ioanid, Magda Isanos, Nora Iuga, Kocsis Francisko, Claudiu Komartin, Virgil Leon, Eliza Macadan, Vasile Macoviciuc, Rodica Marian, Mariana Marin, Ciprian Macesaru, Ileana Malancioiu, Mircea Malut, Mihai Maniutiu, Gabriela Melinescu, Virgil Mihaiu, Ion Minulescu, Nicolae Mocanu, Ioan Moldovan, Vlad Moldovan, Daniel Mosoiu, Ion Muresan, Viorel Muresan, Marcel Mureseanu, Sanziana Mureseanu, Viviana Musa, Alexandru Musina, Ioan Muslea, Lucia Negoita, Ion Noja, Olimpiu Nusfelean, Maria Pal, Aurel Pantea, Gheorghe Parja, Cosmin Perta, Mircea Petean, Marta Petreu, Ioan Pintea, Gavril Pompei, Ioan Es. Pop, Ion Pop, Adrian Popescu, Simona Popescu, Nicolae Prelipceanu, Aurel Rau, Andra Rotaru, Daniel Sauca, Roxana Sicoe-Tirea, Dan Sociu, Marin Sorescu, Radu Stanca, Nichita Stanescu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Suciu, Robert Serban, Aurel Sorobetea, Elena Stefoi, Grete Tartler, Valentin Tascu, Petre Tanasoaica, Adriana Teodorescu, Gheorghe Tomozei, Floarea Tutuianu, Doina Uricariu, Luminita Urs, Radu Vancu, Lucian Vasiliu, Gheorghe Vidican, Ion Vinea, Calin Vlasie, Gelu Vlasin, V. Voiculescu, George Vulturescu, Mircea Zaciu, Andrei Zanca, Dumitru Zdrenghea, Ion Zubascu.

Irina Petras

* * *

* * *

* * *

• Ne aflam in fata unui spirit senin si echilibrat, mentinand dreapta masura intre noutate si traditie, solidar cu literatura de calitate si dornic de substanta. Un spirit deloc ardelean prin finetea disocierilor si profund ardelean prin civilitate si responsabilitate. Pentru Irina Petras, critica nu este un razboi pentru iluzoria putere literara, ci un angajament total in slujba Literaturii, inteleasa ca numen si mod de viata. Criticul este un soldat al literaturii, dar un soldat vesnic insubordonat, constient ca ascunde in ranita bastonul de maresal.

  Razvan Voncu

• Nu in ultimul rand e de amintit raportarea permanenta la noile promotii. Flexibilitatea ei proverbiala. Poate cea mai frumoasa trasatura a Irinei Petras. […] Insa, indiferent de genul abordat, cred ca in interioritatea ei secreta Irina Petras este o poeta travestita in critic literar. Altfel nu se explica fascinatia mortii, a muritudinii, cum spune ea…

  Marius Mihet

• Observatiile Irinei Petras sunt de amanunt, de rafinament, enunturi emblematice – uneori notatii succinte, sintetice, asocieri surprinzatoare, puternic revelatoare, alteori rasfaturi semantice care-l fac pe cititor sa uite ca are de-a face cu un studiu de specialitate si sa parcurga pe nerasuflate cate un capitol […] Uneori o fraza cu veritabil ritm prozastic, alteori o sintagma puternic vizualizatoare, un cuvant cu o rezonanta poetica ce rupe monotonia unui pasaj sunt marca scrisului Irinei Petras.

  Andreea Rasuceanu