De o suta de ori si inca o data poetul circumscrie spatiul poemelor sale: „Aici, in fiordul acesta”. Asa ca mi-a devenit dintru inceput limpede ca Dumitru Zdrenghea radiografiaza un singur si acelasi fiord, iar poemele sale sunt o suta si una de oglinzi ale acestuia. Dar, ca sa ne apropiem de poeme mai trebuie sa ne lamurim ce intelege poetul prin „fiord”. Ei bine, el nu are in vedere dantelariile de apa, piatra si cer ale Scandinaviei, fiordul sau nu este un „loc geografic”, ci un „golf in interioritate”. Fiordul pe care il strabate Dumitru Zdrenghea este mult mai adanc si mai spectaculos. As zice ca fiordul pe care poetul ni-l pune inainte in o suta si una de oglinzi descrie o fisura in timp si spatiu: diminetile nu se mai sfarsesc, „trecutul nu vrea sa plece, viitorul nu vrea sa vina”, ba chiar sunt momente in care poetul simte cum Dumnezeu ii pune „nemurirea pe umar”, ca pe o povara. Spatiul acesta este invadat de imagini preponderent sumbre: vikingi cu sabii de foc, corabii care ard, pescarusi care inscriu pe cer semnul crucificarii, apele pline de statui de ceara. Chiar si iubirile sunt ucise sau au un gust amar. Oricum, 101 fiorduri de Dumitru Zdrenghea este o carte in care imaginatia a fertilizat cu multa generozitate poezia. Ion Muresan