Cartea memoriei

Sammie McCoy e o fata desteapta care stie ce vrea: sa termine liceul ca sefa de promotie si sa plece cat mai repede din micul orasel in care traieste. Nimic n-are cum sa-i stea in cale, mai putin boala genetica extrem de rara pe care o are si care ameninta sa-i fure amintirile si viata. Asa se naste cartea memoriei: un jurnal pe care Sammie il scrie pentru sinele ei din viitor, ca sa-si poata aduce aminte unde si-a lasat diverse obiecte sau cat de minunat e sa ai din nou un prieten bun. Cartea memoriei retine cele mai importante momente din viata lui Sammie, oamenii care i-au frant inima, cei care i-au facut-o sa creasca, reamintindu-i mai ales ca a trait bucurandu-se cat se poate de viata.

“Mi-au dat ceva medicament sa dorm, pentru ca stau treaza in miez de noapte si sunt destul de sigura ca n-ar trebui sa fiu treaza.

Sunt destul de sigura ca este ceva in coltul salonului de spital. Nu sunt sigura daca o fi sau nu o asistenta, e prea intuneric, dar aparatul care face bip continua sa mearga, ceea ce inseamna ca inca traiesc, si pot tasta la laptop, ceea ce inseamna ca am inca mainile conectate la creier, dar simt pumnale in gat de cate ori inghit si simt o vanataie mare care pulseaza in locul unde ma alimenteaza prin perfuzie, sau imi pompeaza sange, nu-mi dau seama acum

Imi amintesc ca cineva mi-a infipt un ac lung si rece in fesa

Patura asta este aspra rau si ma mananca, dar cand o dau deoparte simt aerul inghetat, mult prea rece

Nu pot inghiti de tot, nu stiu ce-i acolo

Ma dor ochii

Am incercat sa citesc ceva pe Internet dar n-am conexiune si sincer am stat treaza ore in sir incercand sa-mi dau seama ce-i chestia aceea alba din colt

Nu dispare deci nu-i ceva care-ti pluteste in ochi

Nu se misca deci nu-i om

Este prea mare ca sa fie perdea sau cuier

Tot ce pot face este sa astept soarele si habar n-am cat de aproape sau de departe sunt de apus sau de rasarit pentru ca mi-a zapacit cineva bateria calculatorului si ceasul clipeste doar 12, 12, 12

Ma intreb daca ar trebui sa-mi amintesc cand m-am culcat

Poate ca nu mi-au dat absolut nimic

Poate ca doar nu stiu

* * *

Omoara-ma chiar acum!

Fii atenta ce soc: Dupa cum spun doctorii mei, o persoana cu retard moderat nu poate merge la facultate, nu poate locui intr-un oras la distanta de parinti si in cele din urma abia daca va mai fi in stare sa gandeasca singura. Nu conteaza ca in clipa asta inca sunt in stare sa comunic, sa merg si sa gandesc, pentru ca se pare ca, pe langa faptul ca sunt doctori, sunt si PROFETI si stiu aceste lucruri. Asa ca au hotarat sa-mi spulbere visurile si sa-mi lase viata complet lipsita de sens."

• Avery echilibreaza perfect umorul cu tristetea devastatoare. Vocea lui Sammie este induiosatoare, dar nu starneste mila in timp ce-si povesteste sperantele de viitor sau gandurile despre trecut. O poveste despre autocunoastere care cu greu poate fi lasata din mana.

  Booklist

• ragment din romanul "Cartea memoriei

  de Lara Avery: