O filosofie a educației

Maritain nu se multumeste cu observatii generale; impreuna cu pedagogii clasici, considera ca, pentru a da unei societati si, mai ales, unei democratii, substratul de valori comune indispensabile echilibrului sau, educatia este „instrumentul primordial”. Totusi, el adauga imediat ca, desi este o conditie necesara, nu este si suficienta; o alta conditie rezida in autenticitatea regimului pe care educatia este menita sa-l pregateasca. Daca statul este corupt, atunci el este nociv si anihileaza efortul scolii. Cat despre fragmentarea ideologica ce dezorienteaza deja practicile educative, in absenta deciziei privitoare la ce tip de om si de societate vrem sa avem, Jacques Maritain indica faptul ca o „carta democratica”, ce stabileste denominatorul axiologic minimal, trebuie sa fie insotita de un „pluralism autentic”. A identifica problemele timpului, a propune eventuale solutii, a reactiva pedagogia crestina, fara polemica, cu seninatate si siguranta, iata motivele succesului celor doua prime editii ale acestei carti. (Guy Avanzini)

Daca, in functie de imprejurarile in care au fost redactate studiile despre educatie publicate aici si de caracterul concret si practic al temei lor, perspectiva acestei lucrari ar trebui sa fie, inevitabil, dupa cum o indicam mai inainte, una americana, totusi, principiile filosofice pe care am incercat sa le punem in lumina au de la sine o valoare si o semnificatie universale, iar daca sunt adevarate si intemeiate rational, asa cum credem, se cer a fi aplicate, in forme adecvate, sistemului educativ din tara noastra, ca, de altfel, oricarui alt sistem educativ. (Jacques Maritain)