Note despre suferinta

In Note despre suferinta, o elegie scrisa pentru a onora si a procesa moartea tatalui ei in primele luni ale epidemiei COVID-19, Chimamanda Ngozi Adichie face experienta mortii si a doliului viscerale. Cu o onestitate si o vulnerabilitate palpabile, construieste o naratiune a jelaniei, a absentei si a iubirii.

Chimamanda Ngozi Adichie s‐a nascut in Nigeria si a studiat Comunicare si Stiinte Politice in Statele Unite. Opera ei a aparut in publicatii ca New Yorker, Granta, The O. Henry Prize Stories, Financial Times si Zoetrope si a fost tradusa in peste treizeci de limbi. Este autoarea romanelor Hibiscus purpuriu (in pregatire la Black Button Books), Jumatate de soare galben (in pregatire la Black Button Books), care a castigat Orange Prize si a fost finalist la National Book Critics Circle Award, si Americana (Black Button Books, 2018), care a primit National Book Critics Circle Award in 2013, a fost inclus pe lista scurta la Baileys’ Women’s Prize for Fiction in 2014 si in The New York Times Top Ten Best Books 2013. De asemenea, este autoarea eseurilor Feminist(a), feministi (Black Button Books 2016), bazat pe discursul TED din 2012 We Should All Be Feminists, si Draga Ijeawele: un manifest feminist in cincisprezece sugestii (Black Button Books 2019), precum si a volumului de proza scurta Ce simti in jurul gatului (Black Button Books, 2019).

In textura acestor fraze aproape ca putem simti ca autoarea a refuzat sa recurga la instrumentele de rafinare - limbajul si memoria -, pentru a permite realitatii ei emotionale sa ramana despicata si taioasa. -The New York Times Book Review

• Cu o elocventa bruta, Note despre suferinta este deopotriva dureros de personala si incredibil de familiara pentru oricine a simtit "pulverizarea permanenta" [a suferintei]. In aceste pagini, scrise si publicate la mai putin de un an de la moartea tatalui ei, durerea lui Adichie este atat de palpabila, incat aproape ca ii putem simti fizic supliciul. Suferinta este lipsita de politete... Cuvintele autoarei confera o voce autentica celei mai universale dintre emotii, care e si cea mai universal evitata.

  The Washington Post