Persona non grata

Persona non grata / Nem kivanatos szemely Sau cum am reusit sa scriu istoria maghiarilor bucuresteni. Editia a II-a, revizuita si adaugita

Celor care au refuzat mankurtizarea

Era de-acum un rob-mankurt, caruia memoria ii fusese smulsa, si de aceea foarte pretios, facea cat zece robi sanatosi la un loc... Mankurtul nu mai stia cine e, din ce neam se trage, nu-si cunostea numele, nu-si amintea copilaria, tatal, mama - intr-un cuvant, n-avea constiinta de sine a unei fiinte omenesti. Lipsit de personalitate..., era totuna cu o faptura necuvantatoare, si de aceea intru totul obedient si inofensiv... Isi recunostea, intocmai ca un caine, doar stapanul... De aceea indeplinea poruncile orbeste, cu zel si fara preget.

• Dar fii fara grija, nu las eu lucrurile asa... Cata vreme traiesc, n-am sa tac. Am sa le spun tot ce am pe inima. Tu odihneste linistit... N-o sa fii singur. Curand am sa vin si eu sa-ti tin de urat. Mai asteapta-ma numai putin. Sa nu te-ndoiesti. Daca nu mi se intampla vreo nenorocire, daca mor de moarte buna, o sa vin si eu aici si-o sa fim din nou impreuna.

  Cinghiz Aitmatov: O zi mai lunga decat veacul