Imagineaza-ti ca in fata ochilor tai se desfasoara silueta impunatoare a unui rege; si, in timp ce il privesti si te priveste, gandul tau zaboveste asupra unei intrebari: avand posibilitate nemarginita de a alege, ce si-ar mai putea dori acest om? Ei bine, scriitorul Heinz Janisch si ilustratoarea Silke Leffler au intuit deja un raspuns si ni l-au revelat in paginile cartii ,"Dorinta regelui".

Acestui rege, care purta o mantie stralucitoare si o coroana mititica pe cap, ii lipsea ceva care sa il faca fericit. Si, adunandu-si supusii, promise o rasplata generoasa persoanei care i-l va aduce. In cautarea cadoului perfect, baietii s-au apucat sa cerceteze terenul de fotbal; fetele s-au catarat in copaci; barbatii s-au suit pe cai pornind oriincotro; femeile au scos din cufere tesaturi felurite; iar batranii s-au retras in ateliere.

In ziua sorocita, multimea adunata in fata regelui se intindea pana la poarta castelului: inventatori, gradinari sau croitori asteptau sa-si prezinte darurile. Cu toate acestea, pe Luminatia Sa nu il misca nimic, clatinand din cap la fiecare nascocire. In fond, putea cineva sa-i ofere acestuia ceea ce cauta, indeplinindu-i astfel dorinta?

Ei bine, derularea evenimentelor ne dezvaluie faptul ca vrednica de solutionarea in cheie pozitiva a acestui conflict narativ nu este inventivitatea maturitatii, ci inocenta copilariei - prin imaginea Mariei, fetita prietenoasa si desculta, care se suie pe o scara pentru a-i oferi o imbratisare regelui.Pe de o parte, gestul ei il uimeste pe Uriasul cu mantie stralucitoare. Pe de alta parte, el anuleaza barierele si conventiile impuse de un statut social.

Dar, dincolo de efectele imediat recognoscibile, imbratisarea capata si o dimensiune simbolica, devenind raspuns la o cautare si reiterand totodata incongruenta dintre aproprierea unei bunastari materiale (respectiv a unui statut social) si accederea la fericire. Astfel, contrar aparentelor, regele nu este fericit in contextul datului sau existential, fiind dispus sa plateasca si jumatate din imparatie pentru a descoperi ceea ce-i lipseste.

Din aceasta perspectiva, singura care intelege ca a fi rege inseamna, in primul rand, a fi om si ca implinirea in plan uman primeaza standardelor sociale este Maria. Folosindu-se de scara pentru a se apropia de Luminatia Sa, copila anuleaza regulile ierarhice si-l ,,coboara" pe rege in frumusetea fireasca a relationarii, a empatiei si a dragostei de aproapele. Ba mai mult decat atat, finalul povestii ni-l prezinta pe Uriasul cu mantie stralucitoare dezbarat de obligatiile regesti, intr-o ipostaza care ni-l reveleaza ca OM. Angrenat in ludicul jocului si inconjurat de copii, acesta traieste... fericirea!

Translatata intr-un limbaj adaptat realitatii contemporane si zugravita de minunatele ilustratii ale Silkei Leffler, naratiunea Dorinta regelui se coaguleaza ca o lectie despre prezenta fericirii in viata fiecarui individ. Povestea scrisa de Heinz Janisch ne reaminteste ca nazuinta spre fericire nu tine seama de statutul social, iar trairea ei nu depinde intotdeauna de factorii materiali.

Ilustratii color.