Trebuie sa ma grabesc, trebuie sa scriu. Desi ceasul ma previne ca nu am destul timp, orele parca stau pe loc si cred ca voi putea duce la bun sfarsit ce mi-am propus. Cel putin incerc sa ma conving singur ca asa va fi. Nu ma poate ajuta nimeni. La nastere si in preajma mortii suntem incredibil de singuri...

Numele meu este Moassy... ma scuzati, domnul doctor docent William Ferdinand Moassy.

Va voi spune povestea adevarata a vietii mele. E atat de incredibila, incat nu ma astept s-o creada cineva. Dar adevarul este intotdeauna incredibil; nimic mai usor de crezut decat minciuna. Casuta neagra de lemn care ma asteapta la orizont, moartea mea, nu ma tulbura, ci mi-o aminteste pe cea in care m-am nascut, vopsita in alb, ridicata in preajma unor pini seculari si a unui stup nou, plin de albine aurii imbatate de miere si de muzica propriilor aripi. Mama avea parul roscat, foarte frumos. Tata....nu stiu, nu mi-am cunoscut tatal. Am avut sase frati, dar au murit cu totii demult, la fel ca mama, la fel ca albinele.

Noua AcropolaLotusiMoassy, caineleAlchimistulTebaTeatrul Misteric in Grecia: TragediaSpiritele Elementale ale NaturiiUltimele conferinte ale profesorului Livraga