Mintea omeneasca este extrem de mica..., desi plina de pretentii si de „stiuturi"... Ego-ul este si el tare mititel, chiar daca lui i se pare ca este mare si important si doreste mereu sa dovedeasca asta! (Oare o face cu obstinatie, tocmai pentru ca isi banuieste adevarata lui „dimensiune"?!) Universul este imens... Existenta este infinita... Am dat o definitie chiar si infinitului, crezand ca il intelegem. „Stim" ce este Infinitul, „stim" cine este - Dumnezeu. Chiar asa?! Le inghesuim, le ciuntim, le contorsionam, le fragmentam si alegem doar cateva feliute... din Univers, din Existenta, din Infinit, din Dumnezeu... Ca sa incapa Universul, Existenta, Infinitul, Dumnezeul - in minusculele borcane ale mintilor si ego-urilor noastre... Elefanti inghesuiti in borcane!

Despre asta vom vorbi acum, incepu Spiritul cateva noi dialoguri cu Omuletii sai. Majoritatea oamenilor se afla intr-o zona de lupta, de neacceptare, de opozitie, de infrangere. Ceea ce nu este foarte avansat, din punct de vedere spiritual. Mai exista foarte multe trepte de parcurs: treptele de acceptare, de intelegere, apoi cele de constientizare, de deschidere, empatie, compasiune, rafinare a perceptiilor, liniste interioara, iubire, armonie. Acesta ar fi nivelul omenesc frumos, l-am numit noi asa, incercand o oarecare sugerare didactica a treptelor de parcurs...