O poveste de la Sfantul Munte

Regina Maria a trait intr-o epoca si un spatiu cultural in care literatura era in plina inflorire si in care fantezia ei nativa bogata a prins aripi de nestavilit inca de la inceput.

Dar ceea ce a inspirat-o mai mult in creatiile sale literare a fost venirea sa in Romania si intalnirea cu o alta lume, ancorata intr-o spiritualitate plina de smerenie, evlavie si credinta. E fascinant sa citesti povestile sale incarcate de prezenta divinitatii, stralucind prin simplitate, sensibilitate si gingasie. E ca si cum inima ei s-a straduit sa bata in ritm si sunet de clopot si toaca, adunand in ea toata frumusetea inefabila a ortodoxiei.

O poveste de la Sfantul Munte, in traducerea magistrala a lui Nicolae Iorga, ne vorbeste cu simplitate si duiosie despre dorul dupa Dumnezeu si sfintenie, despre puterea rugaciunii si a credintei, ce poate muta muntii din loc. Este o poveste veche, rasariteana, asa cum autoarea ne dezvaluie in final, despre coborarea Maicii Domnului din Ceruri pe Muntele Athos, printre calugari, ca raspuns la ruga lor intensa, pentru a pune in randuiala lucrurile.

Regina spunea ca "un gand frumos este asemenea unei biserici in care omul isi odihneste sufletul".