Poezia Gabrielei Chitac nu seamana cu picturile sale, foarte izbutite, de altfel. Versurile au o concretete taioasa. Ele ies dintr-o lume onirica de obiecte care "imi pun capcane/ma urmaresc/ma impiedica" un "labirint al papusilor" plin de "jucarii stricate", amintind de manechinele melancolice ale lui Chirico dar si ale lui Bruno Schulz. Poezia "porneste la drum/orbecaind pe intuneric." Este "anxioasa, claustrofoba", dar este o cautare a luminii pe care finalmente o va gasi. Poeta imblanzeste o lume ostila prin "puterea sperantei". Avem in fata o carte originala, dominata de fantezie. - Horia Garbea