Ciclul Glasuri de Jan Polkowski nu are echivalent in literatura polona, nici chiar in cea universala. Nu este doar un volum, ci o placheta coerenta si unitara tematic, un ciclu de optsprezece poezii consacrate victimelor masacrului de pe Coasta Marii Baltice in anul 1970.

Contextul istoric al volumului este un eveniment concret: interventia brutala a armatei comuniste si a militiei in timpul protestelor muncitorilor de pe Coasta. Au fost ucise cusinge rece citeva sute de persoane, cei ucisi au fost ingropati pe ascuns, deseori noaptea si in morminte fara niciun fel de indicii, fiind stearsa memoria crimei.

Glasuri face parte dintre cele mai bune opere poetice scrise in polona, iar vigoarea sa literara vine nu atit din trairea puternica a istoriei nationale, cit a solidaritatii plenare cu familiile celor ucisi. Acest din urma fapt este extrem de important, deoarece trece dincolo de Polonia si de anul 1970, care pentru miliarde de locuitori ai globului nostru nu este o data semnificativa. Nu exista motiv ca oricine din Asia, America de Sud sau chiar din Europa sa cunoasca si sa traiasca masacrul dintr-un oras necunoscut, de pe tarmul unei mari reci. Dar guverne criminale exista peste tot, iar experienta raului este comuna, la fel cum raspindita este si plingerea celor ucisi. Durerea pierderii celor dragi constituie proprietatea noastra comuna pe orice latitudine si pe orice meridian geografic. Suferinta in sine, smulsa de detalii istorice si locale, este inteleasa de toti. Fie ca experienta disparitiei celor dragi, reinviata in cuvinte prin puterea talentului, sa aduca starea de catharsis, mingiierea estetica a poeziei inalte: aceasta a fost si intentia autorului. (Jozef Maria Ruszar)