Sexul inutil

Drumul pe care il parcurgi de-a lungul textului unui autor pe care il traduci este, uneori, o adevarata calatorie initiatica. Te amesteci in gandurile lui, privesti prin ochii lui dar mai ales incerci sa stai la umbra sufletului sau pe toata durata muncii de traducere. Vocea si stilul lui te invaluie, de parca ti-ar privi peste umar truda de buchisire in alta limba a cartii sale. Simti o mare raspundere, dar si o mare bucurie si te rogi ca autorul, de acolo de unde este el, sa fie impacat si multumit de munca ta. Sexul inutil este intr-adevar o calatorie in jurul femeii, permitandu-ne sa aruncam o privire in conditia femeii din diferite culturi ale lumii cu ironie, dar si compasiune, cu dragoste si deseori cu o profunda tristete, care lasa in urma gustul amar al intrebarii fara raspuns si al unei cautari care se reinnoieste din generatie in generatie in oricare cultura si in oricare religie. Exista femei cu adevarat libere? Greu de spus. Autoarea aprinde, ici si colo, cate o torta asupra dramei sufletului feminin, pastrandu-i insa intact misterul, caruia poate ii este menit sa ramana nedezlegat. Oriana Fallaci a fost intotdeauna un personaj incomod, sacaitor, uneori chiar iritant prin stilul crud si neiertator cu care a zugravit realitatea. Penita ei a avut mereu consistenta loviturii de bici si scrierile sale te izbesc si te ravasesc prin atingerea dureroasa a adevarului pe care il rostesc, cu o libertate a cuvantului pe care si-a revendicat-o fara drept de apel de-a lungul intregii cariere. Si eu, ca si toti cititorii ei, am iubit-o pentru asta.

Ingrid Beatrice Coman-Prodan