Sub cerul alb al sudului

Trebuia sa ajung in Spania, sa traiesc si sa-mi fac prieteni spanioli, sa-mi cladesc o viata aici, sa calatoresc prin toata tara si sa scriu despre asta si uneori in special despre mancare si bautura, sa beau si sa mananc eu insami, ca sa invat si sa aflu multe. (...)

• S-a facut atunci loc pentru tot ce aveam sa descopar: Spania in care e ideal sa traiesti daca ai un job bun, tara in care e posibil sa-ti cladesti o viata linistita si placuta, in care e nu e greu sa te simti bine si nu de putine ori fericit, unde e lumina si soare, unde dai de povesti, lucruri de aflat si locuri de vazut la tot pasul, unde mancarea e excelenta si vinurile delicioase, unde oamenii sunt ca peste tot, cu bune si cu rele, dar mai ales toleranti, uneori pana la indiferenta, alteori pana la o profunda acceptare a diferentelor. In sfarsit, un loc in care fiecare poate alege ce si cum sa traiasca si locul din care am scris atata despre romanii de aici, despre comunitate, despre colectiv, despre diferentele dintre cele doua si despre toate nuantele, luminile si umbrele care au facut parte din conceptul asta al romanilor din strainatate.

  Ruxandra Constantinescu