Cioran. Filosofia unui „antifilosof”

Intr-un survol tematic si demonstrativ clar, relevand raportul gandirii cioraniene cu filosofia in ideea descifrarii acestui ethos particular care e cel al ganditorului privat, Adrian Buzdugan pastreaza, pe cat posibil, o abordare echidistanta, lucida si rafinata, fara a evita insa afirmatiile categorice, inserate in demersul care, desi afirmat subiectiv, nu e mai putin convingator. Intr-o limba supla si plastica, ce-l onoreaza pe marele stilist de care se ocupa, argumentatia curge alert, iar lectura nu este doar instructiva, ci si incitanta si placuta. Calitatile hermeneutice ale autorului sunt neindoielnice, el oferind, prin aceasta carte, un breviar filosofic intr-o arhitectura solida, cu distinctii precis operate, explicitarile variilor chei de interpretare fiind bine ancorate intr-o bibliografie extinsa, densa. SIMONA MODREANU

La capatul unui demers hermeneutic consistent, Adrian Buzdugan incheaga portretul reflectiei autentice a unui antifilosof, o imagine atipica in raport cu paradigma filosofiei sistemice si care conteaza, finalmente, ca o forma de filosofie. O forma insa antisistemica, dar nu lipsita de coerenta, de o anume sistematizare, cu un metabolism cumva descendent prin razele resemnarii actelor de gandire, cu accentele semantice puse neincetat pe incarcatura tragica a zadarniciei vietii, pe scepticismul rostului pe care-l are omul in lume, o fiinta, ca la Blaga, iremediabil cazuta. Cu cartea sa la subsuoara, Adrian Buzdugan intra astfel pe poarta cea stramta a rezervatiei Cioran, un spatiu al carui ideo/bio-sistem e conservat si valorificat fidel si prin exegeza sa. ION DUR