Cartea tibetana a mortilor

Cea mai cunoscuta lucrare a literaturii Nyingma, cea mai veche dintre cele patru scoli majore ale budismului tibetan, Bardo Thodol sau Cartea tibetana a mortilor este opera spiritualitatii budiste tibetane, revelata pentru prima data de Karma Lingpa in secolul al XIV-lea. Cartea tibetana a mortilor face parte dintr-un corpus mai larg de texte despre care se crede ca a fost compuse de catre Padmasambhava in secolul al VIII-lea si scrise de elevul sau Yeshe Tsogyal.

Intentionata ca o lucrare pentru a ajuta in ghidarea spiritului in viata de apoi de la moarte la urmatoarea renastere, Bardo Thodol descrie experientele pe care constiinta le va avea dupa moarte. Lucrarea include, de asemenea, descrieri ale semnelor mortii si ritualurile pe care trebuie sa le intreprinda pentru a se pregati pentru calatoria care urmeaza mortii.

Cartea tibetana a mortilor (Bardo Thodol) este unul dintre textele fundamentale ale budismului tantric tibetan (Vajrayana), dar si al intregii spiritualitati a lumii. Tema cu care acest text ne confrunta este una extrem de sensibila pentru orice fiinta umana, subiect al unor perene framantari metafizice si - dupa cum vom vedea - chiar practice, oricat de neobisnuit ar suna. Daca tot restul de evenimente care se succed in viata unui om se afla sub pecetea relativitatii, fenomenul mortii este cert si inevitabil. Marile traditii spirituale ale lumii s-au ocupat in mod firesc de aceasta tema. Avem o carte crestina a mortii, una egipteana s.a.m.d.

Lucrarea de fata este unul dintre aceste manuale despre "modul de a muri", probabil cel mai notoriu, structurat sub forma unor texte foarte puternice, care se citesc muribundului si mai apoi defunctului, cu scopul de a-i ghida principiul constient prin tot acest proces, usurandu-i "navigatia" si alegerile la care este permanent supus in ceea ce numim uzual "lumea de dincolo". O lectura captivanta, terifianta pe alocuri, care insa in final ne transmite un mesaj luminos legat de perenitatea vietii.

Bardo (Bar=intre; do=doi) reprezinta starea intermediara pe care o strabate decedatul din clipa mortii pana la eliberarea intruna dintre lumile superioare, ori pana la intrarea intr‑o matrice si renastere. Ea dureaza 49 de zile simbolice, corelate cu 49 de zile terestre, in care gurul, maestrul spiritual al decedatului, indeplineste pentru el ritualurile de calauzire prin imperiul mortii.