In volumul Epilog (1987), Hans Urs von Balthasar ne ofera o recapitulare succinta a monumentalei sale trilogii. In timp ce aceasta din urma este dedicata unei analize a revelatiei divine in lumina frumosului (Slava lui Dumnezeu), a binelui (Teodramatica) si a adevarului (Teologica), Epilogul se concentreaza asupra unitatii. Un aspect al acestei unitati este unicitatea lui Hristos: Cum, se intreaba Balthasar, aratam singularitatea absoluta a Domnului in mijlocul atator religii, viziuni ale lumii si filozofii? Raspunsul pe care el insusi il propune este integrarea: unitatea care straluceste in recapitularea de catre Hristos a misterului fiintei create in cadrul misterului tot mai mare al iubirii trinitare. Acest program de integrare, sustine Balthasar, ii permite teologului sa arate atat consonanta revelatiei cu ratiunea, cat si noutatea sa scandaloasa in raport cu toate interpretarile umane ale realului. Desigur, "aceasta mica lucrare cu greu poate fi mai mult decat o sticla aruncata in mare. Sa gasesti uscat si sa se intalneasca cineva cu adevarat cu ea, asta ar fi un miracol. Dar uneori chiar si miracolele se intampla". - din Cuvantul inainte semnat de autor.