Scris în stele

Nova Waters stie ca popularitatea nu aduce nimic bun. Secretul pe care il tine captiv in suflet, o macina cu fiecare clipa. In scoala in care s-a mutat, cade prada bullyingului, dar asta nu o impiedica sa nu ia atitudine. Caden Riley, baiatul popular, stie ca drumul ales de tatal lui nu este si cel visat de el. Cand o intalneste pe Nova, ies scantei, cu toate ca adolescenta va incerca sa se tina la distanta pentru binele lui. – Esti frumoasa, Nova Waters. Chiar si numele ti se potriveste, adauga, punand mana umeda pe chipul meu. Un soc electric patrunde prin piele si imi cutremura pantecele a dorinta. Ii zambesc crispata, nestiind ce sa rostesc. E Neptun al marilor si eu, muritoarea ce ii cade in plasa. Caden : Ma gandesc ca un tampit la cea mai imposibila fata din toata scoala. Nu, din tot Universul. La modul in care ritmul inimii o ia razna in prezenta sa. La cum as dezbraca-o si as face dragoste cu ea pana ar ramane fara aer. Nova e diferita. Iritanta. Atragatoare. Periculoasa. Are niste buze care cersesc sarutari. Nova: Se spune ca durerea trece, ca timpul vindeca orice rana, ca totul devine mai usor. Cu timpul. De parca acest timp ar fi un magician care ar putea dizolva ca prin minune orice rau, orice trecut dureros, orice esec. Inca astept acea zi, in care voi putea spune ca timpul a vindecat rana ce supureaza in mine. Imi subjuga sufletul in cele mai negre ganduri, uitand ca soarele ar putea rasari si pentru mine. Ma simt ca un robot, pe pilot automat, traind zi de zi, intr-o lume in care incerc sa ma regasesc. Sa aflu cine sunt. Ce caut aici? Si mai ales, incerc sa uit. Sa uit acea noapte in care totul s-a schimbat. Eu m-am schimbat. Lumea intreaga a devenit doar un loc blurat. In non-culori. Fara pete, doar un vid alb-negru, a carui culoare s-a estompat din vina mea. A pacatelor mele!