Pentru ce mergem la Opera?

….

„Asa cum spune Tiberiu in cartea sa, personajele din operele de care s-a apropiat sunt, pentru el, reale, mai reale decat unii oameni cu care ne intalnim zilnic si care deseori nu au nimic sa ne spuna. Aceste personaje, aflam noi din carte, sunt masti, alter-egouri ale compozitorului sau libretistului, iar dirijorul – impreuna cu intrepretii de opera, balerinii si muzicienii din orchestra – adauga acestor personaje propria sa sensibilitate si inteligenta. Dirijorul aduce nuante noi si deschide in felul acesta posibilitati multiple de interpretare si de intelegere a povestii.

Cititoarele se pot identifica, prin aceasta carte, cu personajele feminine exceptionale pe care le intalnesc aici: Traviata – in puterea ei de a iubi si de a se sacrifica, Mimi – in sensibilitatea si delicatetea ei, Rosina – in aparenta ei cumintenie, dublata de un temperament puternic, Carmen – in dorinta de a vraji si de a nu apartine niciunui barbat sau Susanna – in abilitatea de a tempera si a manipula atatia barbati.

Cititorii se pot recunoaste, la randul lor, in barbierul Figaro sau in contele Almaviva – in relatiile complicate cu doamnele si domnisoarele cucerite sau care ii ispitesc, in Don Giovanni – in arta de a iubi femeia, de a trai hedonist viata pana la capat, in Don Jose – vrajit iremediabil de femeia fatala prin definitie (Carmen) sau in tanarul Calaf – care se lupta sa darame zidul din jurul femeii intangibile, a zeitei fecioare.

Un indragostit de opera, Tiberiu Soare, reuseste in cele treisprezece capitole sa ne trezeasca pofta de a asculta si a reasculta fiecare dintre titlurile propuse si, mai mult, sa ne incite dorinta de a descoperi si de a savura multe alte creatii ale compozitorilor clasici la care face referire in carte.” – Sandra Ecobescu

• Ce este, de fapt, aceasta carte, nu va pot spune cu siguranta. Ea nici nu a fost conceputa ca atare: la ora la care vorbeam nu stiam ca se va transforma intr-o culegere de texte tiparite. La drept vorbind, nici macar nu am scris-o. Doar am povestit-o, seara de seara, la acele intalniri. Cred ca mi-ar fi mai usor sa va spun ce nu este aceasta carte: nu este un text de specialitate, rezultatul vreunei cercetari de ordin muzicologic, si nici vreo enciclopedie de opera si balet. Nu este un curs, nici macar pentru incepatori, si nici vreo lucrare de istorie a genului, cu atat mai putin vreo colectie de analize ale partiturilor aduse in discutie. Ca intr-o parabola orientala, ea nu este luna, ci doar degetul care arata inspre aceasta.

  ne spune Tiberiu Soare.