Milarepa, marele yoghin tibetan

Cartea celor o mie de cuvinte sau Jetsun-Kahbum este povestea vietii si faptelor lui Milarepa, cel mai de seama yoghin al Tibetului si totodata unul dintre cei patru discipoli de frunte ai lui Marpa Traducatorul.

Scrisa acum opt sute de ani de catre Rechung Dorje Tagpa, biografia lui Milarepa frapeaza prin simplitate si claritate, fiind considerata una din scrierile sacre ale Orientului si cartea fundamentala a Scolii Kargyutpa. In Tibet, Jetsun-Kahbum poseda rara calitate de a fi pretuita atat de clasele literate si invatate, cat si de oamenii obisnuiti; ea nareaza viata celui mai indragit personaj tibetan, socotit deopotriva ascet ideal si renumit poet si autor de cantece. Legendele tesute in decursul timpului in jurul figurii lui Milarepa ne redau mai ales un om ce a fost incercat de mic de necazuri si suferinta, s-a dedicat practicilor magice pentru a se razbuna pe cei care au facut rau familiei sale, dupa care, ducand o viata de mortificari atroce si calauzit de invataturile maestrului Marpa Lotsawa, a reusit sa ajunga la eliberarea spirituala si la deplina cunoastere. Personalitatea fascinanta a lui Milarepa transpare atat din istorisirea pe care Rechung o relateaza, cat si din cantecele sale, care, continand esenta invataturii budiste, continua sa aiba si astazi un puternic ecou in toate scolile si sistemele filosofice din Tibet.

Traditia lui Marpa din Muntii de la Miazazi contine sase instructiuni: (1) practicile yoga pentru starea de generare; (2) caldura interioara; (3) karmamudra yoga; (4) introducere in esenta conceptiei despre natura ultima a fiintei; (5) lumina clara indicatoare a caii; si (6) natura iluzorie indicatoare, impreuna cu yoga starii de vis. Acestea constituie, de fapt, miezul invataturilor lui Marpa. Nu exista precept mai inalt care sa-l introduca pe practicant in esenta invataturilor soptite. Nu exista instructiune mai pretioasa decat aceasta, inima gandirii acelui yoghin. Nicio alta invatatura nu este mai practica.

Asadar, din perspectiva nivelului ultim al realitatii, se poate spune ca nimic din Samsara sau din Nirvana, nici macar numele, nu are vreo urma de existenta reala. In mod conventional insa, pentru ca fapturile sa poata strabate calea pana la dobandirea Starii de Buddha, nivelul conventional al realitatii (ca, de pilda, cauza si efectul, etc.) se considera existent, iar statutul acestui nivel e stabilit numai pe baza numelor si etichetelor atribuite. In realitate, aceste manifestari interdependente ale fenomenelor care apar sunt vacuitate lipsita de orice existenta intrinseca.