Asasinatul. O istorie a crimei politice

Luptandu-se sa scape de atacatori, Caesar l-a observat pe pretorul si confidentul sau Marcus Iunius Brutus, care statea intre conspiratori cu pumnalul scos. Un moment de recunoastere - o constientizare oribila -, si Caesar si-a tras roba peste cap, cedand ploii de lovituri ce cadeau asupra lui. Au fost douazeci si trei in total, cate una de la fiecare conspirator.

Aproape doua mii de ani, asasinarea lui Caesar a servit drept model pentru crima politica, incepand sa-si piarda din actualitate abia odata cu ascensiunea anarhismului din secolul al XIX-lea. Ea a furnizat nu doar un scenariu imediat recognoscibil - un conducator tiranic ce trebuie eliminat -, ci si un cadru moral pentru a intelege, si poate chiar a aplauda, motivele asasinului, oferind astfel o justificare pentru un act care altminteri si-ar atrage cele mai severe pedepse morale si juridice. In mintea ucigasului, cel putin, evenimentele din 44 i.Cr. au fost de natura sa innobileze figura asasinului.