Vremea postului si a infranarii

Scrisorile pascale se disting, in ansamblul literaturii omiletice, ca un gen literar, prin excelenta, alexandrin. Originea acestui gen se afla in stransa corelatie cu datoria episcopului Alexandriei (instituita prin hotararea Sinodului I Ecumenic) de a anunta anual, oficial, data sarbatoririi Pastilor, pe care astronomii alexandrini o aflau in urma unor calcule astronomice complexe. Sfantul Chiril (cca. 375/380-444) pare a nu se regasi pe sine decat in ragazul oferit de alcatuirea acestor Scrisori pascale - cu prilejul carora, prin arta sa literara unica, dezvolta, intr-un demers exegetic pe marginea citirilor liturgice veterotestamentare proprii perioadei Triodului, temeiurile adevaratei praznuiri a Sfintelor Pasti prin nevointa, cumpatare si mai ales prin administrarea "medicamentului" postului, "maica a tot lucrul bun", "dusmanul a tot pacatul", aducatorul harului infrumusetarii in Hristos a omului si, totodata, garantul impacarii cu Dumnezeu.

• Acesta este felul adevarat de a posti: nu da mintii hrana voluptatii simturilor; sa nu unelteasca inauntrul tau boldul desfranarii; mintea sa nu cunoasca temnita patimilor; fugi de insotirea cu cei intinati. Prin acestea te vei face insemnat in fata lui Dumnezeu; prin ele ti se va aduce cununa dreptatii.

  Sfantul Chiril al Alexandriei