Teodramatica. Volumul I: Prolegomene

Ceea ce ne intereseaza aici este fenomenul teatral in ansamblul sau: faptul ca exista ceva structurat ca un proces (ca o reprezentatie), si care, la urma urmei, se joaca. Totul trebuie sa devina (din perspectiva noastra) transparent pentru teologie, toate elementele teatrului sa fie facute utilizabile pentru ea. Ar exista, desigur, si posibilitatea filosofica de intelegere a teatrului, care ar putea porni chiar de la fenomenul prin care copilul tinde sa-si transpuna lumea experientei in situatii teatrale: in intelegerea lucrurilor, in reactiile la ele, in limbaj, in toate formele jocului sau; de aici s-ar putea demonstra ca teatralitatea este un instinct uman primitiv, despre care s-a spus ca ar fi chiar mai primitiv decat necesitatile noastre estetice. Dar filosofia s-a ocupat pana acum la fel de putin de teatru ca si teologia, ca si cum ostracizarea actorilor din polisul platonic si-ar fi prelungit efectul de-a lungul secolelor.

Hans Urs von Balthasar

Atat in ce priveste extensia cat si continutul lor, aceste „Prolegomene" necesita din capul locului o justificare. Fata de teologi, desigur, a caror rabdare va fi pusa chiar necuviincios la incercare, deoarece in recto aici nu se va face chiar niciun pic de teologie, ci se va strange momentan doar materialul pentru teologia viitoare. Cartea de fata este asadar o culegere de materiale si motive. Ea construieste doar esafodajul pe care ulterior gimnastii sa-si poata exersa maiestria. Dar teologul care va rasfoi aceste pagini cu un oarecare fler, va putea zari de pe acum anticipat si quasi in obliquo temele ei, care se anunta si licaresc deja pretutindeni. Tot ce-i mai trebuie e doar magnetul care sa alinieze in jurul sau pilitura de fier si s-o asambleze intr-o hristologie, o doctrina a Sfintei Treimi, o doctrina a vietii ecleziastice si crestine.