Am supravietuit scufundarii Titanicului, 1912

George Calder este, probabil, cel mai norocos baiat din lume. El si surioara lui, Phoebe, se afla impreuna cu matusa lor la bordul Titanicului, cel mai mare vapor construit vreodata. George nu rezista sa nu exploreze fiecare cotlon al acestui vas incredibil, chiar daca risca sa intre in bucluc. Apoi se intampla imposibilul – Titanicul loveste un aisberg si apa navaleste inauntru. George se trezeste izolat, singur si speriat, pe vaporul gata sa se scufunde. Pana acum a reusit sa scape mereu din incurcaturi... dar cum va supravietui acestei catastrofe?

Cand lovesc dezastrele, se nasc eroii.

Fragment din carte:

"George nu le spuse lui Phoebe sau matusii Daisy despre planul sau. Planui sa se duca spre sala bagajelor de la clasa intai dupa ce se da stingerea. O sa gaseasca lada domnului Burrows, o s-o deschida si o sa se uite putin la mumie. Apoi o sa sforaie deja inainte sa se afle ca a fost plecat. Era aproape ora unsprezece si un sfert cand Phoebe adormi in sfarsit, iar lumina de sub usa matusii Daisy se stinse. George se dadu jos din pat. Se imbraca repede si isi baga cutitul in buzunar. Avea nevoie de el ca sa deschida capacul cufarului. Si, cine stie, poate ca in lada va fi fiind si vreo cobra vie. Cel putin putea sa spere, nu? George deschise usa scoase capul sa se uite pe hol. Voia sa-l evite pe Henry, care parea sa aiba ochi la ceafa sa roscovana. Nu i-ar fi placut vada. pe George furisandu-se la ora aceea tarzie din noapte. Dar in hol era liniste. Niciun zgomot in afara de bazaitul linistit al motoarelor, care se auzea dinspre cala vaporului. Lui George ii placea foarte mult zgomotul acela. Ii amintea de greierii din padure, pe timpul noptii. De fapt, stand acolo singur, isi aminti de noptile de acasa cand dadea fuga in padure, pe cand Papa. si cu Phoebe dormeau. Iesi pe usa, ingandurat. Se intreba de ce Papa era mereu suparat pe el si de ce nu era mai silitor la scoala. "