Iasii si unirea basarabiei cu romania

Un necesar efort istoriografic de recuperare a ceea ce s-a intamplat in spatiul romanesc pe parcursul „secolului lung” inceput odata cu Primul Razboi Mondial nu poate ocoli evenimentele politice, militare, diplomatice ori contributiile societale care au avut drept rezultat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Pare ca acest efort devine cu atat mai vizibil in anii din urma, pe masura ce ne apropiem de aniversarea implinirii unui veac de la constituirea Romaniei Mari. Aici poate fi integrata, cu siguranta, si lucrarea profesorului iesean Ion Agrigoroaiei, cunoscut pentru preocuparile sale privind istoria relatiilor dintre Romania si provincia istorica a Basarabiei. Volumul Iasii si Unirea Basarabiei cu Romania (Iasi, Editura Junimea, 2018) se remarca, inainte de toate, prin sublinierea rolului pe care Iasul, orasul devenit capitala de razboi in perioada decembrie 1916 – noiembrie 1918, l-a avut in configurarea procesului unionist in general, al unirii Basarabiei cu Regatul Romaniei in mod particular. In ultimul sfert de secol, istoricii romani au fost pusi in fata provocarii de a „rescrie” ceea ce a produs, timp de aproape cincizeci de ani, istoriografia regimului comunist. De la revizitarea arhivelor si pana la recuperarea onesta a faptelor si a numelor personalitatilor care le-au pus in practica, acest efort nu este finalizat nici in prezent. In acest context, reconfigurarea abordarii istorice a evenimentelor importante situate „in jurul Marii Uniri de la 1918” (Lucian Boia) se constituie intr-o buna ocazie pentru a articula un demers de repunere in scena, pe etape, a modului in care liderii politici si militari romani, ca si diferitele segmente sociale, precum si ansamblul populatiei au inteles sa se ralieze, in urma cu 100 de ani, efortului conjugat care a facut posibil, in 1918, „miracolul romanesc” al unirii tuturor provinciilor istorice romanesti in limitele administrative ale unui aceluiasi stat.