Anti-damblale

La citeva decenii de la momentul in care si-a expus public asa-zisa teorie a adevarului integral in literatura, ce avea sa-i aduca pentru mai bine de zece ani dificila ocupatie de somer in plin avint al epocii comuniste, Radu Cosasu aduna in volum o serie de texte post-’89 despre un alt tip de adevar inconfortabil – acela al unui extremist de centru decis sa sustina vehement moderatia, cu toate nuantele si riscurile ei. Liber, aflat sub „dictatura” a doua partide, cel al Relei Dispozitii si cel al Bunei Dispozitii, se incapatineaza sa nu cedeze in fata „damblalelor” care ne pindesc la fiecare telejurnal de zi si de noapte. Hazotragismele din Anti-damblale, din care nu lipsesc umorul si autoironia cu care autorul ne-a obisnuit, intregesc tabloul unei cautari neincetate de a scrie „bine, cu pofta, cu iluzie, cu subversivitate, sub tiranie”, dar si in democratia noastra precara.„Propozitia «am tinut 23 de ani Telecinema-ul la Romania literara» e dintre cele citeva, putine, care-mi fac bine, atunci cind caut sa calc numai pe bordura trotuarului, pentru a-mi verifica echilibrul, alungind tenace, pas cu pas, ideea de dambla care ne incearca in clipe privilegiate ale vietii in Romania. Dupa 20 de ani, fraza mai sus subliniata imi apare ca un semn de fidelitate din partea ultimei ursitoare imbatrinite linga pixul meu, consiliera sobra, discreta si mai ales competenta in tot ce e mixaj si montaj in textele mele, cu care inteleg sa traiesc onest din ce am scris.”