Legamintele

Theo si Mathis, doi pusti de doisprezece ani, se pitesc sub scara de la cantina scolii ca sa bea pe ascuns. Theo traieste in tutela alternativa, cind cu tatal sau somer si depresiv, cind cu mama lui isterica. Mathis e copilul unei femei traumatizate de copilaria ei sumbra si al unui barbat absent si prietenul nedezmintit al lui Theo. Helene, profesoara celor doi, ce traieste cu povara batailor incasate cind era mica, banuieste ca ceva nu e in regula cu Theo, care ii stirneste o senzatie de deja-vu, si incearca sa-l salveze. Cecile, mama lui Mathis, dupa ce descopera viata dubla a sotului ei fermecator, simte ca linistea familiei se naruie de tot cind Mathis se intoarce de la scoala mirosind a alcool. Legamintele, spune Delphine de Vigan, sint „legaturile invizibile care ne unesc, promisiuni pe care le-am soptit si al caror ecou nu-l mai luam in seama”. Si tocmai asemenea legaminte guverneaza si otravesc viata celor patru personaje ale acestui roman polifonic.

„Chiar asa mult se pot schimba oamenii? Oare fiecare dintre noi adaposteste in el ceva de nerostit care iese la iveala intr-o zi, la fel cum o cerneala necurata, antipatica, ar iesi la iveala sub caldura flacarii? Oare fiecare dintre noi ascunde inlauntrul lui demonul asta tacut, in stare sa duca, ani la rind, o existenta de mascarici?”