Monstrul care nu era

E lucru stiut ca zinele se nasc din primul hohot de ris al unui bebelus. Insa putini stiu cum iau fiinta monstrii: din ultimul suspin al unui batrin.

Cu cit e mai adinc regretul celui care suspina, cu atit e mai inspaimintator monstrul abia creat.

Cind iese din oul lui ca o margica in Vagauna, birlogul de sub pamint al monstrilor de toate felurile, monstruletul nou-facut arata intocmai ca un pui de om. In timp ce regele capcaun se afla pe urmele lui, garguii morocanosi care-l adopta si-l duc la adapost pe zidurile insorite ale catedralei il indragesc ca pe unul de-ai lor si, profitind de asemanarea lui cu oamenii de jos, il pun sa sterpeleasca ciocolata de la magazinele cu bunatati din jur. Piticanie, cum il numesc ei, are ceva care-i bate in piept si trasaturi mai omenesti decit s-ar crede. Insa nici lumea uimitoare si vasta ce i se asterne la picioare nu e ferita de primejdii si o intilnire neasteptata il va trimite curind din nou in Vagauna, intr-o misiune plina de peripetii la fiecare pas.

Ce se va intimpla cu Piticanie? Va fi mincat? Sacrificat de regele capcaun pentru a-si duce planul la indeplinire? Sau va reusi sa-si croiasca drum spre inimile oamenilor?