Patrimoniu. O poveste adevarata

Cu sinceritatea unui biograf experimentat si cu sensibilitatea unui fiu grijuliu, Philip Roth scrie cronica vietii tatalui sau, Herman, un om care, de-a lungul intregii sale existente, a ramas fidel principiilor sale si a incercat sa-i faca si pe cei apropiati sa adopte standardele lui riguroase. Roth isi incepe povestea in momentul in care tatalui sau, in varsta de optzeci si sase de ani - celebru pentru vigoare, farmec si repertoriul sau inepuizabil de amintiri despre vechiul Newark, New Jersey - i se descopera o tumoare pe creier. Plin de dragoste, de anxietate si de groaza, fiul isi va insoti tatal prin fiecare stadiu al chinurilor pana in clipa mortii, dezvaluind astfel tenacitatea de supravietuitor a lui Herman Roth, care i-a caracterizat lunga si incapatanata inclestare cu existenta. Cartea este, totodata, o analiza minutioasa si unica a comunitatii evreiesti din New Jersey de-a lungul secolului XX, punctata pe alocuri de umorul muscator caracteristic lui Philip Roth.

• Nimeni nu scrie despre familia americana cu mai multa sensibilitate si onestitate.

  The New Statesman

• Un portret profund rascolitor al unui tata si al unui fiu... Roth a privit dincolo de orice alinare si compatimire ca sa descopere adevarul - despre sine si despre tatal sau; despre moarte si teama de ea si despre vulnerabilitatea totala la care ne condamna pe toti iubirea.

  Chicago Tribune

• Este absolut naucitoare consecventa lui Roth de a ramane acelasi privitor obiectiv, rapace al exteriorului, chiar si in acest teribil excurs autobiografic: moartea tatalui se transforma intr-un documentar istoric, in solul arid al unei planete parasite. Totusi, in mod spectaculos si - horribile dictu - literar, pe suprafata acesteia apar cratere ce conduc spre miezul ei incandescent, unde clocotesc duiosia, iubirea neimpartasita, regretele si o durere de nepovestit.

  Bogdan-Alexandru Stanescu