Pentru Gellu Dorian, existenta e numai un pretext. Sau nici macar atit. Oricum, nu face caz de ea decit pentru a-i identifica cu o anume vehementa negativitatea, raul, fie el si contextual. Desi mai totdeauna e contextual, adica de natura umana, si nu etern. Chiar si in poemele in care face pledoaria intoarcerii in natura a€“ o pledoarie implicita, se intelege a€“, exista un miez de nostalgie care are cauze imediate. De drept, intoarcerea aceasta e si ea o revansa. Sa spunem ca, daca pentru Gellu Dorian existenta e numai un pretext, lucrul acesta se intimpla pentru ca el pune totul in slujba poeziei?! Ba mai mult decit atit, la el totul devine poezie.

Mircea A. Diaconu

Nici un poet optzecist nu a rezumat mai frumos, in chip de vers, ca in poezia 1980. Puzzle, maretia uneia dintre cele mai mari generatii de poeti a literaturii romA¢ne. Gellu Dorian se identifica pA¢na la pierdere de sine cu spiritul generatiei `80. Murmurul elegiac atA¢t de profund al poeziei lui se amplifica inconfundabil pe masura ce pasarea phoenix a trecutului se ridica la cer.