Aşa s-au întâmplat, aşa le-am însemnat

„O chema, cand am cunoscut-o in adolescenta, Luli August. Isi semna picturile Luli August Sturdza. Semnatura ei o regaseai de fapt in felul ei de a picta, imbinand desenul si culoarea cu obiectele si umorul. [...] Imi aduc aminte ca in timp ce noi, mai toti tinerii in vacanta la Mangalia, stateam prin pensiuni si chiar si la unicul hotel din statiune, ea isi instalase cortul in curte la Menaru (turcoaica noastra, prietena tuturor artistilor [...]). Luli vindea, pentru a se intretine, cordoane in lemn pictat la capul digului de la Mangalia si parea (sa fi fost un semn, in exil a stat la un moment dat chiar la Hollywood?) o imagine de film: tanara, supla, sportiva, cu rasul ei cel autentic al lipsei de prejudecati. [...] Am aflat ca Luli trecuse apoi in rezistenta impotriva comunistilor, facand parte dintr-un grup, Zurascu, si ca o vreme o ascunsesera la ei acasa. Nu se laudase niciodata, in exil, cu activitatea aceasta riscanta. Facea parte din cei pentru care exceptionalul constituie o datorie.“ (Monica LOVINESCU)