Nautilus

Ioana Baldea Constantinescu imbina in acest al doilea roman al sau, asa cum a facut-o si in Dincolo de portocali, fascinatia pentru personajele misterioase si curiozitatile din vremuri indepartate cu o emotionanta poveste contemporana. Nautilus ne poarta astfel pasii prin Parisul zilelor noastre – unde un tanar doctorand se documenteaza vreme de cativa ani pentru lucrarea sa – si in Franta de secol XIV, pe urmele faimoasei Reine Blanche, prima colectionara a Evului Mediu. Fie ca scrie despre obiecte frumoase si rare, despre iubiri diafane, despre ciuma care decimeaza un sat intreg sau despre suferinta unui baietel autist captiv in lumea lui, Ioana Baldea Constantinescu isi construieste frazele cu pricepere si delicatete de bijutier, intr-un stil deja inconfundabil.

Ilustratia copertei: Unicornul in captivitate, tapiserie, 1495–1505

• Am decupat momente, franturi de conversatie, unele sunt aproape literale, dar nu am un personaj facut dupa cineva, si asta ma bucura, pentru ca nu traiesc cu teama ca cineva se poate recunoaste sau ma poate recunoaste. Sunt franturi de mine peste tot, dar, dincolo de asta, este acel «Call me Ishmael» pe care numai Melville l-a stapanit cu desavarsire, conventia aceea care-ti face bucati un gand si ti-l pune in zece capete. Imi place acest joc, pentru ca este periculos si greu in acelasi timp.

  IOANA BALDEA CONSTANTINESCU