Confesiuni. Amintiri. Nostalgii

Inca din copilarie mi-au placut obiectele de arta lucrate manual: mic mobilier marchetat sau sculptat, vaze, casete, tablouri sau covoare de pret. Imi aduc aminte ca, plimbandu-ma cu mama pe Calea Victoriei, intr-un ajun de Martisor, pe o vreme insorita si relativ calda pentru acel anotimp, m-am oprit in fata unui magazin in care se vindeau obiecte mici din portelan de Meissen, Saxa, Limoges, Herend, Pforzheim sau Rosenthal, admirand obi-ectele de care erau legate snururi alb-rosii. Aveam in jur de 8-9 ani si am rugat-o pe mama sa intram in magazin. Dorinta mi-a fost satisfacuta, iar mama a crezut ca o sa ma indrept spre un mic bibelou (foarte la moda in acea vreme) reprezentand un pisoias sau un catelus. Am stiut imediat ce-mi doream si anume o mica garnitura formata din doua piese: o mica vaza insotita de o bomboniera, ambele de culoare ivoire, pe care erau delicat pictate mici floricele rose, respectiv bleu-pal. Am ramas muta de admiratie in fata lor. „Vad ca-ti plac si ti le doresti! Ti le voi cumpara cadou pentru Pastele ce se apropie, dar vor sta in vitrina, acasa la noi si le vei pastra ca amintire de la mine!” Fericita, i-am fagaduit mamei ca asa o sa fac. Promisiunea mea a fost partial respectata. Nu stiu cand s-a spart mica vaza, dar bomboniera exista si azi in vitrina Empire mostenita de la mama.