Marturisirile escrocului Felix Krull

Memoriile escrocului roman George Manolescu – unul dintre modelele lui Felix Krull –, traduse in germana in 1905 de Paul Langenscheidt, au devenit sursa de inspiratie pentru mai multi scriitori si subiect pentru cercetari psihologice sau criminologice. In romanul de fata, figura acestui escroc simpatic se combina subtil cu protagonisti din marea literatura universala si cu personaje din viata lui Thomas Mann.

Inspirandu-se din volumul de memorii Ein Furst der Diebe (Un print al hotilor) de George Manolescu, un bestseller din primele decenii ale secolului XX in Germania, Thomas Mann scrie, in Marturisirile escrocului Felix Krull, o autobiografie fictionala, in care traditia clasica a bildungsromanului se contopeste fericit cu picarescul. Cartea prinde contur in tineretea scriitorului, este apoi abandonata, pentru a fi reluata dupa aproape patru decenii. „Prima parte a memoriilor“ apare in 1954, cu un an inainte de sfarsitul vietii autorului, iar in arhiva Thomas Mann raman planurile de continuare a aventurilor lui Felix: seducatorul protagonist nascut langa Mainz, plecat sa-si caute norocul la Paris si deja la el acasa in cercurile selecte ale Lisabonei, urma sa faca inconjurul lumii, scriindu-si memoriile la sfarsitul carierei sale extraordinare.

• Escrocul international Felix Krull isi scrie, la patruzeci de ani, memoriile. O poveste captivanta despre furturi, amor, inselaciuni si aventuri prin hoteluri luxoase ale Europei. Departe de a fi insa un vulgar raufacator, Felix face parte din categoria alesilor thomasmannieni, are har. Placut la infatisare, visator si cuviincios, cu voce frumoasa si o retorica fara cusur, el vorbeste o multime de limbi straine si are un talent actoricesc innascut. Mai presus de orice insa, Felix are capacitatea aproape supranaturala de a convinge si a invarti pe degete pe oricine, chiar si pe cititorii lui de azi. Scrisa la inceputul si la sfarsitul carierei lui Thomas Mann, intre 1910–1913 si 1951–1954, cartea a ramas neterminata, ceea ce nu-i stirbeste cu nimic savoarea. In ultima parte, la proces, escrocul ar fi urmat sa-i convinga pe jurati de nevinovatia lui. Le ramane cititorilor, pe langa bucuria lecturii, si aceea a ghicirii verdictului.

  Ioana Parvulescu