Povești arse

Prefata: Catalin Davidescu

Structura temperamentala optimista, euforica, a senzatiilor imediate, Georgeta Stefanescu adanceste posibilitatile expresive ale nonfigurativului, care sunt tratate intr-o paleta bazata pe acordul culorilor luminoase. Ea exploreaza motive care la origine erau de factura realista, transpunandu-le prin intermediul unor elemente aluziv geometrice intr-un dialog cromatic de tonuri contrastante dar armonic echilibrate in economia ansamblului. Trecerea de la arta decorativa pe care o practica in Romania, la cea de tip parietal, pe care o practica acum, se distinge prin inovatie in sensul ca artista lucreaza mult in tehnica colajului folosind o mare diversitate de materiale care, insa, sunt subordonate rigorii unei materii colorate dominatoare. Devenit element major al imaginatiei, culoarea este adusa in prim plan oferindu-ne spectacolul unor compozitii de tip monumental. Geometria discreta, mai mult intuita decat asumata explicit, opereaza ca un ecran constructiv, potentand valorile de sensibilitate ale reprezentarii.

Preocupata de latura tehnica a limbajului, ea creeaza sau adapteaza procedee care convin viziunii sale temperamentale. In acest sens, interesante sunt rezultatele pe care a stiut sa le extraga printr-o ingenioasa utilizare a colajului. Intre elementele decorative si cele plastice se stabilesc relatii de echilibru, realizand efecte de picturalitate in care lumina, culoarea si umbra dialogheaza armonic. Culoarea detine un rol constructiv. Desenul, acolo unde isi face simtita prezenta, este insa de natura subiectiva. Tonalitatile de cald sau rece in care isi sustine compozitiile sunt rezultatul atentiei pe care artista o acorda unei transpuneri cat mai fidele a dispozitiei sufletesti pe care o are in acel moment. De aceea, compozitiile sale sunt adesea o insiruire de semne plastice de o concizie care atinge autonomia, construind astfel un limbaj expresiv de natura abstracta. Motivul se detaseaza suficient de realitate pentru a nu avea forta unui verdict, ci, mai degraba, supletea unei interogari permanente asupra obiectului reprezentarii.