Operele lui Tolstoi, Dostoievski, Kafka, Baudelaire, Camus, Rimbaud etc. sunt abordate din unghiul de vedere al unui carturar cosmopolit. Titlul sugereaza si modul in care e conceputa cartea: precum un simbol; literatura universala se infatiseaza in aceast volum-spectacol ca o singura carte cu semnele incifrate ale fiintei.Tolstoi: demonul analizeiOricat de epopeic ar fi – prin spirit si structura –, Tolstoi porneste in tot ce a scris – romane, jurnale, eseistica – de la un eu complex.Jurnalul e la Tolstoi un mijloc ideal de a se spovedi: o posibilitate de confesiune totala. Eul de azi si eul de maine, ca si cel de ieri, se cheama intr-o unitate indisolubila. Eul posibil ii aduce reprosuri eului real.Or, Tolstoi este eul absolut.Tolstoi este Molohul care inghite totul; Tolstoi este Isida capabila sa se reculeaga din cioburi; Tolstoi este atotputernicul Zeus.In tinerete, porneste de la Stern si Rousseau, care ii favorizeaza pasiunea analizei.Tolstoi incepe de la un autoflagel, care este prima forma – criticista – a autoanalizei.„Cine sunt in realitate?”, se intreaba la 26 de ani.Si vedem autoproiectandu-se un Tolstoi numai din pete si vicii atribuite cu dinadinsul: „Sunt urat, neindemanatic, lipsit de scrupule si de o educatie mondena. Sunt irascibil, plictisitor pentru altii, lipsit de modestie, intolerant si sfios ca un copil. Sunt aproape un incult. Ceea ce stiu am invatat singur, pe apucate, fara nici o legatura, fara vreun rost si oricum cam putin. Sunt repezit, prosteste vanitos si impulsiv ca toti oamenii fara caracter. Nu sunt curajos. Sunt lipsit de acuratete in viata si atat de lenes, incat trandavia a devenit pentru mine o obisnuinta aproape irezistibila. Sunt inteligent, numai ca inteligenta mea nu a fost pusa niciodata la incercare in mod temeinic. N-am o inteligenta practica, nici una mondena, nici una de gospodar. Sunt cinstit, adica iubesc binele…”Cainta anticipeaza pacatul; oroarea de posibile goluri sufletesti, de posibila abulie a caracterului si intelectului e mai monstruoasa decat o realitate certa.Scara ontogenezei este, insa, intortocheata; Tolstoi o va putea urca obtinand o armonie a preocuparilor sale spirituale, morale, religioase, intelectuale, vegetariene, pedagogice, filosofice…Isi creeaza, astfel, un catehism:1) Ceea ce-ti pui in gand urmeaza sa indeplinesti cu orice pret.2) Ceea ce faci, sa faci bine.3) Nicicand nu consulta o carte daca ai uitat ceva, ci cauta sa-ti amintesti singur.4) Fa permanent ca mintea ta sa actioneze cu intreaga ei forta.5) Citeste si gandeste intotdeauna cu voce tare.6) Nu te rusina sa le spui oamenilor care te deranjeaza ca te deranjeaza…