O poveste de iubire

Mo o iubea pe O. O nu era mama lui asa cum ati putea crede, ci un sunet, o litera vesela si dolofana, O.

Elefantelul Mo era singur. Nu chiar singur de tot. O avea pe O. Atat ii mai ramasese dupa ce mama sa fusese prinsa si vanduta unui circ ambulant.

Din ziua in care ramasese singur si pierdut in arsita neclintita si inabusitoare a savanei, lui Mo nu-i mai ramasese decat litera O. A aruncat-o intai din trompa spre norul de praf lasat de camionul care ii ducea mama departe, atat de departe. Dincolo de orizont.

Ooooooo! Oooooo! Ooooo! a strigat Mo pana tarziu in noapte, dar mama lui nu s-a intors, semn ca O nu era buna pentru a aduce mamele inapoi.

Ooooo! Oooooooooo! a trompetit elefantelul din nou din nou. E cineva pe-aici?Si din nou nu i-a raspuns nimeni. Doar cateva pasari de noapte au falfait speriate. Era clar ca O nu era buna nici pentru a-ti face prieteni. Dar la ce oare era buna biata O?

Mo a aflat ca e de folos atunci cand iti este frig noaptea si-ti incolacesti trompa in jurul trupului zgribulit. Te ajuta si atunci cand o desenezi cu trompa pentru a-ti arunca apa pe spate. Poti sa faci din ea un inel si daca pui inelele unul langa altul faci OO pereche de ochelari prin care vezi lumea mai bine.

„Dar ce folos daca nu pot sa impart litera asta cu cineva? Cineva care sa ma inteleaga si care sa o iubeasca asa cum o iubesc eu”, gandea micutul Mo.A hotarat asadar s-o imparta pe O cu altii. Asa ca a pornit dupa prieteni prin savana.

S-a intalnit cu maimutele babuin, care se leganau atarnate de crengile unui baobab.

-Nu aveti nevoie de Ooooo? a intrebat Mo slobozindu-le litera drept in fata.– Wwwwww, wwwww! Au sarit maimutele speriate. Ne asurzesti, amice. O nu mai e la moda. Nu avem nevoie de o litera asa de simpla. Banala. Nu ne ajuta la nimic. W e modern, e cool. Il agatam de arbori si ne leganam ca intr-un scranciob. Ne adapostim sub el in anotimpul ploios si, mai nou, il putem transforma in muscofon.

– Ce-i un muscofon? N-am auzit niciodata.– Pentru ca folosesti litere demodate. D-aia nu stii de el. E un aparat la care ascultam muzica.

Prinzi doua muste cantarete, le insurubezi la capetele lui W, il intorci pe dos si distractia e maxima. Ai muzica garantat chiar si doua saptamani. Nu vrei si tu un W?