Identitatea statelor si omogenizarea popoarelor

Autoarea incearca sa raspunda la intrebarea: de ce migrarea fortata, epurarea etnica si genocidul sunt practici constante ale sistemului statal modern. Sunt examinate cazuri elocvente de identificare a factorilor care pot opri omogenizarea patologica ca metoda de constituire a statului.

Elitele politice au utilizat in repetate rinduri resursele culturale disponibile pentru a redefini comunitatile politice limitate in calitate de comunitati exclusiv morale din care trebuie exclusi toti strainii.

Demonstrand ca aceste practici preced epoca nationalismului, autoarea examineaza cazuri atat din perioada prenationalista, cat si din perioada nationalista: expulzarea evreilor din Spania secolului al XV-lea, persecutarea hughenotilor in timpul domniei lui Ludovic al XlV-lea si, in secolul al XX-lea, genocidul armenilor si epurarea etnica in fosta Iugoslavie. Autoarea sustine ca acele atrocitati au servit drept imbold pentru elaborarea normelor internationale de comportament legitim al unui stat, norme care tot mai des definesc suveranitatea ca fiind conditionata.