Cele sapte cantece romanesti reprezinta un periplu prin muzica noastra traditionala care revine la publicul larg prin intermediul chitarei clasice. Organizate in maniera unei suite mai ample, aceste teme cunoscute reprezinta mai mult decat aranjamente uzuale sau prelucrari in stil folcloric. In aceste materiale muzicale se pot observa elemente melodico-armonice sau contrapunctice care poarta semnatura autorului, rolul lor fiind acela de a suplini absenta textului prin punti sonore unitare menite sa evite repetitiile nefericite ale intregului material. De-a lungul anilor am luat ascultat si analizat multe tentative de aranjamente folclorice, pentru chitara clasica, ale conationalilor mei care m-au determinat mereu sa procedez altfel. Lipsa unei viziuni asupra formei finale a acelor aranjamente mi-a relevat lipsa de pregatire la nivel superior (in care se observa cunostinte precare de armonie, contrapunct si forme muzicale) a celor care au semnat acele materiale muzicale.

Maniera accesibila in care am conceput aceste miniaturi in spirit folcloric permite tuturor chitaristilor, incepatori sau avansati, sa le includa in repertoriul lor de concert si sa prezinte publicului aceasta viziune personala a chitarei clasice. Atunci cand ai ca modele autori ca Leo Brouwer sau Roland Dyens, aranjamentele muzicale ale secolului XXI, pentru chitara clasica, trebuie sa aiba valoarea unei compozitii de sine statatoare.
Adrian Andrei