Teatru

Desi prin miza, dezlantuire si motoare turate la maximum ar putea fi incadrat intr-un permanent nou val, Mircea Daneliuc nu apartine nici unui curent literar. Daca in film si roman diseca anatomia autohtona pina la derizoriul cu putere distructiva (amplificata de ascensiuni in fantastic), in teatru autorul opteaza pentru conversia in absurd. Un absurd extrem de firesc – cu derapaje controlate inspre grotesc –, unde artistul isi foloseste cu virtuozitate filtrele de lumina pentru a crea din tuse precise o lume-scriitura nocturn-tragica, aparent temperata de registrul comic magistral minuit. Deoarece umorul irezistibil duce la un plonjon in abis: se ride intr-o lume complet dereglata.Razvan Petrescu