Ca un gratar de mici. Un picior de plai, cu spitul

Un roman (Ca un gratar de mici) si o nuvela (Un picior de plai, cu spitul) scrise parca pe nerasuflate, asa cum vor fi cu siguranta citite. Personaje si intamplari rupte din imediata noastra apropiere, conform unui scenariu lipsit de patetism si menajamente.

• Bai, fii atent! Melcusorule… Sa-mi lasi cartea-n pace. Cu tine vorbesc, tu, cel cu nume de urbe port-dunareana. (Nu e Calafat. Dar e-n zona… Stie el ce vorbesc.) Mi-ai luat Senatorul si l-ai maimutarit. De ce n-ai talent? Mi-ai umblat si in proze. E frumos sa pui mana? Nu te baza ca nu exista critici de film, adica cineva care sa observe si sa-ti bata obrazul. Ti-l bat eu, si daca te mai prind cu raptul prin ograda ce-mi apartine, am sa te iau de ceafa-ti si-am sa te dau cu boticul in murdarie ca pe un mat.

  Autorul

• „Sare in ochi verva autorului, scrie in draci, o forta impetuoasa centrifugheaza cuvintele. E aceeasi taietura nervoasa ca in filmele lui, care te subjuga si te provoaca sa gandesti, n-are cum sa te lase indiferent, ori il injuri, ori iti place, caldutul n-are loc in pagini, aceeasi atentie la detalii, asezonata cu ironie, cinism si sarcasm.”

  Alexandru Petria

• „Vocatie literara au avut mai multi cineasti, Pasolini fiind, poate, exemplul cel mai celebru. Dar la Daneliuc frapant e faptul ca, din momentul in care incepe sa scrie literatura, el se dedica in totalitate noii si acaparantei indeletniciri, refuzand (sau nemaiavand timp) sa se mai consacre celei de-a saptea arte, desi aceasta i-a adus notorietatea binemeritata.”

  Antonio Patras