Arta conversatiei cu Ileana & Romulus Vulpescu

Publicistul Ion Jianu reuneste in acest volum patru interviuri luate Ilenei Vulpescu in 1982, 2012, 2013 si 2015 si un amplu interviu luat lui Romulus Vulpescu in 1983, publicat acum cu adnotarile sotiei acestuia.

Fragment:

" „Traducerile fac o literatura foarte serioasa” I.J.: Fac traducerile o literatura? Ati dat exceptionale tradu-ceri din Charles d'Orleans, Villon, Rabelais, Jarry... R.V.: Fireste ca da. si inca una foarte serioasa, pentru ca fac mai multe literaturi, as zice. Dar, oricum, ajuta. Pentru ca, nu intimplator, un om ca Heliade initia acel celebru plan de bibli-oteca, „universala" cum zice el, cu acel loc de autori absolut necesari (in 1846, Ion Heliade-Radulescu propune planul unei „biblioteci universale", menita sa inzestreze cultura noastra cu toate capodoperele literare, istorice, filosofice ale tuturor tim-purilor, n.a.). Deci: sigur ca traducerile fac o literatura. si eu cred ca traducerile pot sa faca o literatura chiar buna. Nu ma refer numai la faptul ca publicul le cauta cu disperare si le citeste cu mare placere, dar o cultura nu poate trai numai prin ea insasi, cum cste si normal. Interferentele astea intre culturi sint un lucru — cum sa spun? — recunoscut de toata lumea. Nu mai e cazul, nu niai e nevoie sa fie argumentata necesitatea coexistentei cultu-si, in acelasi timp, ca o consecinta, interferentele dintre culturi care fecundeaza o cultura prin alta. Asa cum unii pot avea influenta asupra noastra, si noi, la rindu-ne, putem avea inlluenta asupra altora. si avem... Din acest punct de vedere, universalismul e de dorit si iiitotdeauna aparitia unei traduceri foarte importante (mai ales in cazul literaturii contemporane se intimpla treaba asta) poate Nn deschida noi orizonturi scriitorilor contemporani, sa le dea Indemnuri noi... Ce sa mai vorbim? Exista zeci de argumente core pledeaza pentru traduceri. Putem spune ca noi, romanii, nvem astazi tradusi, intr-o proportie de 80%, clasicii, cel putin ni I iteraturii contemporane universale.

• Fara nicio indoiala, Ileana si Romulus Vulpescu alcatuiesc unul dintre cele mai simpatice si mai originale cupluri scriitoricesti din istoria noastra literara. Fini frantuziti, scriitori subtiri si de subtire, scoliti perfect, talentati ca nu foarte multi, cei doi sunt deseori trimisi cam pe la coltul paginii. Motive? O anumita nonsalanta strigatoare la cer, ironii muscatoare, purtarea unui chimonou apretat cand alta lume sade cu mainile in sold, libertate de cuget, neacceptarea imposturii si a lui i din a. La care se adauga functiile publice ale lui nea Romica – senator si membru, odinioara, in CNA, demnitati neiertate la romani, unde fiecare nutreste iluzia tembela ca lui i se cuvine mai mult decat aproapelui sau – plus semnatura gasibila in coloanele revistei Romania Mare. Ei si?

  Nicolae ILIESCU